Widget powered by WhatstheScore.com

Samba do Brazil




Urmăriţi din tribună de doi dintre unchii săi, Lima - fost portar al echipei armatei din Rio de Janeiro - şi Edson - un fost paraşutist, veniţi special din Brazilia pentru meciul cu Dinamo, mijlocaşul Eric de Oliveira a dat lovitura, reuşind să înscrie unicul gol al meciului. - Felicitări, Eric. Faci ce faci şi te lipeşti la gol. Cum a fost meciul cu Dinamo? - Mersi. Cum să fie? Foarte greu. Dinamo este o echipă bună din campionat şi care joacă în cupele europene. Bucuria mea este imensă pentru că am marcat împotriva acestei echipe. Îmi doream foarte mult să o învingem pe Dinamo. Am dat un gol care a adus toate cele 3 puncte, ceea ce, pentru mine, înseamnă foarte mult. Abia aştept acum meciul cu Urziceniul, vreau să marchez şi în poarta campionilor. Dacă nu reuşesc să înscriu şi atunci, măcar să dau o pasă de gol. - Ai avut mult noroc la gol... - Asta aşa e. Mingea a sărit la mine, portarul era pe jos, aşa că am tras direct la poartă, n-am mai stat pe gânduri. Am vrut mult să înscriu contra lui Dinamo. În sezonul trecut, în primăvară, n-am fost pe teren, am fost suspendat. Mi-am luat acum revanşa, cu vârf şi îndesat, cum ziceţi voi. - Cei doi unchi ţi-au purtat noroc. Cum te-au încurajat, înainte de meci? - Ei au ajuns la Mediaş cu două zile înainte de meci. Nu am prea avut timp de ei, pentru că am intrat în cantonament. Am vorbit mai mult la telefon, înainte de joc. Tot timpul m-au bătut la cap că, acum, dacă au venit ei aici, trebuie să înscriu. Să trag la poartă, să încerc să-l surprind pe portar. Mi-a reuşit, în final, şi i-am făcut fericiţi. De fapt, toată familia mea a trăit acest meci. Cei de acasă au fost ţinuţi la curent tot timpul cu cele ce se întâmplă pe teren de către cei doi unchi. Le-au povestit cum am marcat şi cum am sărbătorit după gol şi la final această victorie mare, cu una dintre echipele româneşti de care s-a auzit chiar şi până în Brazilia. - Ai avut timp, în timpul meciului, să tragi cu coada ochilui la ai tăi, să vezi cum se manifestă? - (zâmbeşte). Da, i-am văzut în unele momente. Cum să se manifeste? Ca acasă, în Brazilia. Au făcut multă gălăgie în tribună, au aplaudat, au cântat şi... i-au huiduit pe arbitri. Au făcut spectacol la tribuna B, au agitat tot timpul steagul Braziliei, iar la un moment dat, când m-am dus să bat un corner, i-am şi auzit cum mă strigau. Le-a plăcut foarte mult pe stadion, dar mi-au zis că e mare diferenţă între modul în care se manifestă suporterii brazilieni faţă de cei de aici. La începutul meciului galeria a fost tăcută, abia după aceea a început să scandeze. Acasă, în Brazilia, galeria dă tonul, după aceea începe tot stadionul să cânte. Mi-au zis că au simţit această diferenţă, dar că s-au simţit bine, mai ales că am şi marcat. Erau mândri, la final, ar fi vrut să ştie toţi că sunt unchii mei. - Unul dintre cei doi unchi care au fost la meci, Lima, e cel care ţi-a îndrumat paşii spre fotbal. Ce zice acum? - M-a luat la fotbal, pentru că el era portar în echipa armatei din Rio de Janeiro, deoarece de mic aveam un dribling bun, eram curajos şi aveam agilitate, chiar dacă jucam împotriva unora mai mari decât mine. De multe ori, pentru că îndrăzneam să driblez atât de mult, eram faultat, tăvălit pe jos. Dar, tot timpul căutam să dau gol. A zis atunci că i se pare că am talent şi aşa m-a luat la fotbal. (zâmbeşte) Acum se felicită, se mândreşte că el a fost cel care m-a descoperit. Zice că a avut mână bună. "Puşca şi cureaua lată" pentru Eric La ieşirea de la vestiare Eric şi alţi câţiva jucători ai Gazului metan au fost surprinşi în momentul în care au fost întâmpinaţi de un instrumentist care le-a cântat câteva melodii la taragot, printre care şi celebra "Puşca şi cureaua lată". Comicul situaţiei i-a atras pe cei de faţă ca la circ, astfel că interpretul de ocazie a prins curaj şi şi-a continuat "recitalul", spre deliciul suporterilor aflaţi în imediata vecinătate a gardului ce împrejmuieşte parcarea de la tribuna oficială. "Mie îmi place foarte mult Smile şi aş vrea neapărat să mă întâlnesc cu el şi să facem o poză împreună. Însă, şi ce cântă Nicolae Guţă îmi place. Prima melodie pe care am auzit-o când am venit la Mediaş a fost a lui Sandu Ciorba, "Nu mă bate, vântule". Am ascultat-o mult, cred că o ştiu pe de rost", a afirmat Eric, amuzat de situaţie.

Gazistul

Site-ul suporterilor echipei de fotbal Gaz Metan Mediaș.
    Comentază

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Gazistul are tot dreptul de a şterge comentariile.